Ce este o taxă de gaz blockchain?

Taxa de gaz este un termen utilizat în mod obișnuit pentru costul pe care anumiți utilizatori de protocol blockchain îl plătesc validatorilor de rețea de fiecare dată când doresc să efectueze o funcție pe blockchain.

Gazul servește ca un stimulent pentru validatorii de rețea pentru a înregistra tranzacțiile cu acuratețe și a se comporta onest în menținerea protocolului.

În timp ce Ethereum și Polygon utilizează termenul “taxe de gaz”, alte blockchain-uri, cum ar fi Solana și Bitcoin, utilizează termenul “taxe de tranzacție”. “Gaz” provine de la similaritatea taxei cu combustibilul care menține un vehicul în funcțiune.

Taxele de gaz vin adesea ca o surpriză pentru utilizatorii de blockchain. Pe serviciile non-custodial, unde tranzacțiile au loc direct pe blockchain, taxele de gaz pot fi extrem de imprevizibile de la un minut la altul. Pe o platformă custodială — cum ar fi Kraken NFT — tranzacțiile au loc în afara rețelei blockchain, iar taxele de gaz imprevizibile sunt eliminate atâta timp cât NFT-ul rămâne pe platformă.

Orice activitate efectuată direct pe un blockchain, de la executarea unui smart contract până la achiziționarea unui token non-fungibil (NFT), necesită putere de calcul pentru a fi procesată și finalizată.

Validatorii de rețea, un grup distribuit de persoane care rulează un program informatic specializat pentru a autentifica tranzacțiile blockchain, furnizează această putere de calcul. Validatorii achiziționează, operează și întrețin propriile echipamente în timp ce lucrează pentru a asigura securitatea și acuratețea unei rețele blockchain. 

Taxele de gaz joacă un rol important prin transferul de valoare de la cei care au nevoie de un serviciu de rețea blockchain către cei care furnizează puterea de calcul necesară pentru executarea acestuia. Taxele de gaz îi motivează pe validatori să proceseze cu acuratețe tranzacțiile și să mențină securitatea registrului blockchain.

Pe blockchain-urile proof-of-work (PoW), cum ar fi Ethereum, taxele de gaz sunt plătite de utilizatorii finali minerilor pentru validarea tranzacțiilor lor. Minerii concurează utilizând echipamente de calcul specializate pentru a genera coduri aleatoare numite hash-uri. Primul miner capabil să genereze aleatoriu un hash criptografic începând cu același număr de zerouri (sau mai mult) comparativ cu „hash-ul țintă” este declarat câștigător.

Minerul de succes poate apoi umple noul bloc cu tranzacții în așteptare. Acest lucru îi aduce minerului criptomonede nou create distribuite din recompensa blocului și orice taxe atașate acelor tranzacții.

Taxele de gaz sunt, de asemenea, importante în protocoalele blockchain care utilizează mecanismul de consens proof-of-stake (PoS), cum ar fi următoarea evoluție a Ethereum, Ethereum 2.0. Pe aceste blockchain-uri, taxele de gaz recompensează validatorii care depun mai întâi o anumită cantitate de criptomonede în rețea pentru a fi selectați să verifice noi tranzacții. 

Cei care blochează mai multe monede pot rula mai mulți validatori, ceea ce îi face mai susceptibili de a fi selectați să valideze noi tranzacții decât cei care depun mai puține monede. Cu toate acestea, o anumită aleatorie programatică la nivel de protocol înseamnă că acest lucru nu este garantat, iar validatorii cu mai puține monede pot fi în continuare selectați pentru a valida tranzacții și a câștiga recompensa blocului.

Indiferent de algoritmul de consens, validarea tranzacțiilor într-o rețea blockchain nu este gratuită. Costurile includ echipamente informatice specializate și energia electrică consumată de aceste echipamente, precum și miza financiară blocată de validatorii care operează aceste mașini. 

Pentru a deveni validator pe noul blockchain Ethereum 2.0 bazat pe proof-of-stake, persoanele fizice trebuie să stakeze un minim de 32 ETH. 

Sancțiuni pot apărea și pentru validatorii PoS care acționează în afara regulilor stabilite de rețea. Cunoscut sub numele de „slashing”, acest lucru este conceput pentru a descuraja actorii rău intenționați și poate duce la confiscarea parțială sau totală a mizei unui validator. În cazuri extreme de comportament malițios, validatorii pot fi eliminați complet dintr-o rețea.

Detaliile sancțiunilor de slashing variază în funcție de blockchain și sunt definite în regulile protocolului.

Prin recompensarea validatorilor onești cu stimulente și penalizarea actorilor necinstiți, rețelele blockchain utilizează principii din teoria jocurilor pentru a menține în mod eficient și autonom integritatea informațiilor lor. Acest lucru permite blockchain-urilor să utilizeze reguli predefinite pentru a securiza autonom înregistrările fără a fi nevoie de instituții intermediare.

Comisioanele de gas se bazează pe conceptul economic fundamental de ofertă și cerere. 

În cazul unui blockchain, oferta este puterea totală de calcul a validatorilor din rețea, iar cererea este puterea totală de calcul necesară pentru a executa tranzacțiile trimise de utilizatorii rețelei. 

Revenind la exemplul cu mașina, oferta este cantitatea de benzină stocată în rezervoarele unei benzinării, iar cererea este cantitatea de benzină pe care clienții stației doresc să o cumpere. Prețul gas-ului este stabilit pentru a maximiza profiturile validatorilor / minerilor rețelei, iar utilizatorii dispuși să plătească mai mult pentru gas își pot procesa tranzacția mai repede.

Comisioanele de gas sunt de obicei actualizate în timp real, pe baza cererii curente din rețea. În funcție de nevoile și posibilitățile tale, poți ajusta manual oferta de comision pentru a alege între decontare mai rapidă, dar mai costisitoare, și decontare mai lentă, dar mai puțin costisitoare. 

Înainte de London Upgrade al Ethereum, din august 2021, gas-ul era calculat pe baza a doi factori:

• Gas price: Prețul pe care un utilizator alege să-l plătească pentru fiecare unitate de gas. Te poți gândi la el ca la stabilirea prețului pe care ești dispus să-l plătești per unitate de combustibil.
   
• Gas limit: Acesta este stabilit de utilizator și determină cantitatea maximă de gas care poate fi utilizată pentru a efectua o anumită funcție. Te poți gândi la acesta ca la numărul maxim de galoane de combustibil pe care un șofer este dispus să le cumpere.

Înmulțind aceste două componente, Gas price x Gas limit, se obținea comisionul maxim de gas pe care un utilizator ar putea să-l plătească pentru a executa o tranzacție. 

După introducerea EIP-1559, care urmărește să facă comisioanele de gas mai previzibile, comisioanele de gas sunt calculate pe baza unei noi formule: 

Gas limit x (Base Fee + Priority Fee (Tip)). 

În loc ca utilizatorii să determine costul comisioanelor de gas, rețeaua Ethereum implementează acum un Base Fee care se ajustează automat pe bloc, în funcție de cererea utilizatorilor, și care stabilește, de asemenea, cel mai mic preț posibil pe care un utilizator trebuie să-l plătească pentru ca tranzacțiile sale să fie procesate.

Odată ce un comision de gas este plătit, suma Base Fee de ETH este eliminată permanent (arsă) din circulație. Actualizarea permite, de asemenea, utilizatorilor să ofere un „bacșiș” (atașează un Priority Fee) validatorilor, la discreția lor, pentru ca tranzacțiile lor să fie procesate mai rapid.

Într-un scenariu în care un utilizator setează Gas limit-ul prea sus, rețeaua îi va rambursa automat diferența după procesarea tranzacției sale.

Comisioanele de gas ale Ethereum sunt plătite în denumiri mici ale criptomonedei ETH, nativă blockchain-ului Ethereum. Aceste unități mai mici de ETH sunt denumite GWEI, unde un GWEI este egal cu o miliardime dintr-un ETH (sau 0,000000001 ETH). 

Instrumente online, cum ar fi Ethereum gas tracker de la Etherscan, îți permit să verifici oricând prețurile medii ale gas-ului Ethereum pentru a vedea cât de mult ar putea fi necesar să plătești pentru o anumită tranzacție.

Un Gas limit minim de 21.000 GWEI este de obicei necesar pentru a procesa tranzacțiile pe Ethereum. Oferind sub această sumă (sau sub suma minimă declarată necesară pentru a efectua calculul) va rezulta o tranzacție eșuată, deși validatorul rețelei va percepe în continuare comisionul.

Taxele de gaz au creat o barieră semnificativă de intrare pentru mulți utilizatori blockchain, dar mai ales pentru colecționarii de NFT-uri. 

Utilizatorii Kraken NFT plătesc taxe de gaz doar atunci când mută NFT-uri pe sau de pe platformă. Tranzacțiile executate pe Kraken NFT nu implică o taxă de gaz imprevizibilă, fie că este vorba de cumpărare sau vânzare.

Eliminarea taxelor de gaz elimină stresul tranzacționării NFT-urilor, ceea ce înseamnă că îți poți construi colecția de vis fără grija costurilor neașteptate.

Explorează, organizează și securizează-ți colecția NFT — cu zero taxe de gaz — pe piața Kraken NFT.

O rețea devine congestionată pe măsură ce utilizatorii trimit mai multe tranzacții. Pe măsură ce validatorii au mai multe tranzacții de procesat, costurile tind să crească. 

Opusul este, de asemenea, adevărat: În momentele în care cererea pentru serviciile blockchain încetinește sau numărul de validatori disponibili crește, prețul mediu al gazului tinde să scadă.

Cererea pentru proiecte bazate pe NFT, cum ar fi CryptoKitties, Stoner Cats și Otherdeed for Otherside de la Yuga Labs, a împins prețul gazului pe rețeaua Ethereum la niveluri extreme în trecut. În mijlocul acestor frenezii, costul gazului a depășit 10.000 $ și a depășit cu mult costul NFT-urilor în sine.

În plus, aceste vârfuri de activitate în rețea au cauzat întârzieri semnificative în decontarea tranzacțiilor în alte tipuri de aplicații (DeFi, play-to-earn și altele) în rețea, lăsând mulți să se întrebe dacă tranzacțiile lor vor fi procesate vreodată.